Nebunul care râde
Când focul s-a întins,
Și-i vâlvătaie-n lung și-n lat,
E mai nebun ca celălalt
Nebun care-a aprins
Și totu-n jur a fost cuprins.
Când lauzi răul unui copil
Chiar în prag de viață,
Sămânța răului o semeni.
Ești un ucigaș, asemeni
Cu cel care-l învață,
Și mintea-i întunecă-n ceață.
Când te duci la vânătoare
Fără câine credincios,
Puțini iepuri de frigare
Dacă ai, e întâmplare.
Fără minte, nu-i folos
Degeaba te ții scorțos.
Când lucrezi fără unelte,
Te vei obosi îndoit.
Când lucrezi fără de minte
Vai de cine-ți stă ‘nainte!
Vai de-al drumului sfârșit,
Când vezi ce mult-ai greșit.
Cine cheamă cocostârcii
Trebuie să aibă broaște.
De îți faci cu domnii treabă,
Te vei întrista degrabă,
Văzând cum o să te-mproaște
Că bunătatea n-o cunoaște.
Cine pe Domnul Îl cheamă
Sincer și în curăție,
Va propăși de bună seamă,
Va fi izbăvit de teamă
Și-ntărit pentru vecie
În credința sfântă, vie.
Amin.
(Luni, 4 mai 2020)